Pe 15 februarie 2024 am dus 15 copii cu deficiențe de auz și văz și familiile lor într-o pădure de la Hâncești. Cum am pregătit ieșirea, ce a mers și ce schimbăm pentru excursia următoare.
Sâmbătă, 15 februarie 2024, am ieșit din oraș. Cincisprezece copii — opt cu deficiență de auz, patru cu deficiență de văz, trei cu deficiențe combinate — împreună cu părinți, voluntari, doi specialiști și doi câini-însoțitori (de la asociația Petropolis). Destinația: Rezervația Plaiul Fagului, secțiunea sudică, drumul de pământ care duce spre stejarul de 400 de ani.
Pădurea în februarie nu pare evidentă pentru o excursie senzorială. E încă rece, copacii sunt golași, peisajul vizual e palid. Tocmai de asta am ales-o. Fără frunzișul dens al verii, sunetele se aud diferit. Suprafața de pământ alternează între frunze uscate, mușchi umed, scoarță și zăpadă moale — patru texturi distincte la fiecare zece pași. Aerul rece schimbă felul în care percepem mirosurile. Și, important, nu sunt mulți alți oameni acolo în februarie, ceea ce înseamnă că nu trebuie să avertizăm constant copiii cu hipersensibilitate auditivă despre stimuli neașteptați.
Cum am pregătit ieșirea
Excursia a presupus trei săptămâni de planificare. Trei lucruri care au funcționat și pe care le păstrăm:
- Vizita de recunoaștere. Cu trei zile înainte, doi voluntari au mers pe traseu cu un dispozitiv GPS și au notat: unde sunt rădăcini ieșite (risc pentru copiii cu deficiență de vedere care merg cu baston alb), unde e acoperire 4G stabilă (pentru urgențe), și ce texturi naturale găsim pe fiecare segment de 100 m. Harta rezultată a circulat în grupul de părinți cu o seară înainte.
- Lista de kit. Fiecare familie a primit un rucsac mic cu: o pereche extra de mănuși impermeabile, batiste umede, o sticluță cu ulei esențial de mentă (folosită de copiii cu hipersensibilitate olfactivă pentru a „reseta" nasul după mirosuri intense), un fluier de alarmă și o gustare cu profil texturat.
- Trei opriri planificate. La fiecare 30 de minute am avut un punct de oprire de 15 minute, cu o activitate adaptată: ascultarea sunetelor pădurii cu ochii închiși (sau cu doar urechea bună, pentru copiii cu surditate unilaterală), recunoașterea texturilor de scoarță, mirosirea ierburilor verzi care încep să răsară.
Ce am învățat și ce schimbăm
Câteva lucruri nu au mers cum am sperat. Sticluțele cu ulei esențial s-au răcit prea tare în rucsacuri și au fost greu de deschis; data viitoare le punem în buzunarul interior al jachetei. Pauza de prânz a durat o oră — copiii au răcit și am pierdut momentum-ul; data viitoare facem un picnic scurt, de 25 de minute. Și, important: trei copii cu deficiență vizuală s-au plâns că nu auzeau bine ce le explicam, pentru că vorbeam din spatele grupului. Lecția: ghidul vorbește din față cu un emițător/receptor portabil — echipamentul intră în bugetul lunii mai.
Mulțumim voluntarilor de la Petropolis pentru câinii-însoțitori, Centrului Veterinar Codru pentru consultația preventivă, și familiilor care au înțeles că o excursie inaugurală nu e perfectă. Următoarea ieșire: 23 martie, dealurile Răzeni, focus pe sunetele de primăvară. Înscrierile sunt deschise pe formularul de Contact.
